Compensația EU261 pentru întârziere: cât valorează o întârziere

Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului creează o plată fixă atunci când un zbor sosește cu trei ore sau mai mult întârziere, cu condiția ca cauza să nu fie o circumstanță extraordinară. Plata nu este o rambursare, nu este o rerutare și nu este o compensare a cheltuielilor. Este un drept legal care există independent de prețul biletului, de clasa tarifară și de faptul că pasagerul călătorea în interes de afaceri sau în scop turistic. Suma depinde de distanța zborului, nu de prețul plătit.

Regulamentul se aplică zborurilor care pleacă de pe un aeroport din UE, SEE sau Regatul Unit, indiferent de compania aeriană, și zborurilor care sosesc în UE, SEE sau Regatul Unit operate de o companie aeriană stabilită într-una dintre aceste zone. Un zbor de la un aeroport din afara UE către UE operat de un transportator din afara UE nu intră în domeniul de aplicare. Regatul Unit a păstrat aceeași structură în legislație după 2020, astfel încât sumele și pragurile sunt paralele, dar cele două regimuri sunt instrumente separate și o cerere trebuie formulată în temeiul celui care acoperă zborul.

Benzile de distanță și sumele

Regulamentul stabilește trei sume fixe. Acestea nu sunt ajustate anual și nu sunt indexate. Cifrele de mai jos sunt cele din regulamentul în vigoare; nu s-au modificat din 2004.

Reducerea din banda de curier lung este partea cel mai des omisă. Un zbor de peste 3.500 km care sosește cu trei ore și un minut întârziere valorează 300 EUR, nu 600 EUR. Cei 600 EUR integrali se aplică doar când întârzierea ajunge la patru ore. Aceasta nu este o politică a companiei aeriene; este scrisă în Articolul 7(2) din regulament.

Pragul de trei ore și modul de măsurare

Dreptul ia naștere la sosire, nu la plecare. Un zbor care pleacă cu patru ore întârziere și recuperează timpul în aer, sosind cu două ore și cincizeci de minute întârziere, nu creează un drept. Un zbor care pleacă la timp și zboară în cerc timp de trei ore creează. Măsurarea este diferența dintre ora de sosire programată și ora reală la care se deschide ușa aeronavei, nu momentul în care roțile ating pista.

O anulare dă un drept diferit: pasagerul poate alege între rambursare și rerutare, iar compensația este datorată dacă compania aeriană nu a anunțat cu cel puțin paisprezece zile înainte sau nu poate demonstra circumstanțe extraordinare. Un refuz de îmbarcare împotriva voinței pasagerului, pe un zbor suprapopulat, declanșează aceleași sume ca o întârziere, fără un prag de trei ore.

Circumstanțe extraordinare: calificativul care decide majoritatea cererilor

Articolul 5(3) înlătură obligația de compensare atunci când întârzierea este cauzată de circumstanțe extraordinare care nu ar fi putut fi evitate chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile rezonabile. Regulamentul nu definește termenul. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a făcut-o într-o serie de hotărâri, iar linia trasată de aceasta este cea care contează.

Vremea care face zborul nesigur, o grevă a controlului traficului aerian, o alertă de securitate, o închidere politică a spațiului aerian și o coliziune cu păsări sunt în general tratate ca extraordinare. O defecțiune tehnică inerentă operării normale a aeronavei în general nu este. Distincția nu este între „vina companiei aeriene” și „nu vina companiei aeriene”; este între un risc care face parte din operarea unei companii aeriene și un risc care îi este extern. O defecțiune hidraulică descoperită în timpul verificării pre-zbor este o defecțiune tehnică. Un nor de cenușă vulcanică nu este.

Compania aeriană are sarcina de a dovedi circumstanța și de a dovedi că nicio măsură rezonabilă nu ar fi putut evita întârzierea. O cerere refuzată cu cuvintele „motive tehnice” și nimic mai mult este un refuz care nu a îndeplinit această sarcină. Pasagerul nu trebuie să dovedească cauza; compania aeriană trebuie să stabilească excepția.

Calcul exemplificat

Un pasager deține un bilet de la Lisabona la São Paulo, o distanță de aproximativ 7.900 km, iar zborul sosește cu trei ore și douăzeci de minute întârziere. Cauza este o defecțiune tehnică a sistemului de presurizare al aeronavei, descoperită înainte de plecare. Compania aeriană este stabilită în UE.

Pasul 1: Identifică regimul.
  Zborul pleacă din UE, deci se aplică Regulamentul 261/2004.

Pasul 2: Identifică banda.
  Distanța este peste 3.500 km, deci banda este curier lung.

Pasul 3: Identifică întârzierea la sosire.
  Sosirea reală minus sosirea programată = 3 ore 20 minute.
  3 ore 20 minute este cel puțin 3 ore, deci pragul este îndeplinit.

Pasul 4: Verifică reducerea.
  Întârzierea este între 3 și 4 ore, deci suma se reduce cu 50%.
  600 EUR x 0,50 = 300 EUR.

Pasul 5: Verifică circumstanțele extraordinare.
  Defecțiunea tehnică în general nu este extraordinară.
  Compania aeriană ar trebui să demonstreze contrariul.

Drept: 300 EUR per pasager, conform Articolului 7(1)(c) și 7(2).

Dacă același zbor ar fi sosit cu patru ore și zece minute întârziere, reducerea nu s-ar aplica și dreptul ar fi de 600 EUR. Dacă cauza ar fi fost o grevă a controlului traficului aerian în spațiul aerian portughez, dreptul ar fi zero, deoarece compania aeriană s-ar putea prevala de Articolul 5(3).

Solicitarea directă, fără o companie de recuperare creanțe

Compania aeriană este primul destinatar corect. Majoritatea transportatorilor oferă un formular de cerere pe propriul site web, iar regulamentul nu impune pasagerului să apeleze la o companie de recuperare creanțe, la un avocat sau la un organism național de aplicare înainte de a scrie companiei aeriene. O cerere scrisă trebuie să precizeze numărul zborului, data, referința rezervării, orele de sosire programate și reale și suma solicitată conform regulamentului. Trebuie trimisă la adresa de relații cu clienții a companiei aeriene, nu la aeroport sau la agenția de turism.

Compania aeriană nu are un termen legal de răspuns, dar organismele naționale de aplicare din majoritatea statelor membre așteaptă un răspuns într-o perioadă stabilită, adesea opt săptămâni. Dacă compania aeriană refuză, pasagerul se poate plânge organismului național de aplicare al țării de plecare sau al țării de sosire dacă zborul a plecat din afara UE. Aceste organisme nu acordă ele însele compensații; ele supraveghează compania aeriană. Alternativa este o acțiune în justiție în statul membru în care zborul a plecat sau a sosit, iar sumele sunt suficient de mici încât majoritatea unor astfel de cereri intră în proceduri simplificate.

O companie de recuperare creanțe ia de obicei între 25% și 35% din suma recuperată, plus TVA în unele jurisdicții. Pentru o cerere simplă împotriva unui transportator mare, această cotă cumpără foarte puțin: procedura este un formular și o așteptare. Pentru o cerere împotriva unui transportator care a refuzat pe un punct de drept contestat sau când compania aeriană este în administrare judiciară, cota poate cumpăra ceva. Regulamentul nu impune pasagerului să apeleze la una și compania aeriană nu poate insista asupra acestui lucru.

Ce greșesc oamenii

Cea mai frecventă eroare este să considere prețul biletului ca măsură. Regulamentul plătește o sumă fixă per pasager, astfel încât un tarif de 40 EUR și un tarif de 900 EUR pe aceeași rută produc același drept. A doua eroare este să presupună că orice întârziere peste trei ore plătește. Pragul este la sosire, iar banda de curier lung reduce suma între trei și patru ore. A treia este să accepte „motive tehnice” ca răspuns final. Compania aeriană trebuie să demonstreze că defecțiunea a fost extraordinară, iar în majoritatea cazurilor o defecțiune tehnică nu este.

Greșeala este naturală pentru că primul răspuns al companiei aeriene este scris pentru a închide dosarul, nu pentru a aplica regulamentul. Pasagerul citește un refuz care sună autoritar și se oprește. Regulamentul pune sarcina pe compania aeriană, iar un refuz care nu numește circumstanța extraordinară și nu explică de ce nicio măsură rezonabilă nu ar fi putut evita întârzierea nu a îndeplinit această sarcină.

Ce nu va spune pagina companiei aeriene

Pagina de întârzieri a companiei aeriene va explica cum să rerutați și cum să solicitați cheltuieli. Va menționa rar sumele fixe, pentru că sumele nu sunt politica sa și nu câștigă nimic publicându-le. Va explica rar că o defecțiune tehnică în general nu este o circumstanță extraordinară, pentru că acesta este terenul pe care se bazează majoritatea refuzurilor. Regulamentul este sursa, iar sursa este publică.

Unde diferă regimurile

Un zbor în interiorul UE este acoperit de Regulamentul 261/2004 astfel cum este interpretat de Curtea de Justiție. Un zbor către sau dinspre Regatul Unit este acoperit de versiunea păstrată de Regatul Unit, care folosește aceleași benzi și praguri, dar este aplicată de Civil Aviation Authority și interpretată de instanțele din Regatul Unit. Un zbor către sau dinspre SUA nu este acoperit de niciunul; Departamentul Transporturilor al SUA impune o rambursare atunci când un zbor este anulat sau modificat semnificativ și pasagerul alege să nu călătorească, dar nu creează o plată fixă pentru întârziere. Convenția de la Montreal, care se aplică transportului internațional, prevede daune pentru pierderi dovedite, nu o sumă fixă pentru întârzierea la sosire. Instrumentele sunt separate și un pasager poate invoca mai multe, dar nu pentru aceeași pierdere de două ori.