Taxe de rezervare și comisioane de card la companiile aeriene

Prețul din rezultatul căutării este rareori prețul din ecranul de plată. Între cele două, o tarifă poate primi o taxă de rezervare, un comision de card și o marjă de conversie valutară care împreună adaugă un procent cu două cifre la numărul afișat. Fiecare dintre aceste costuri are o bază legală diferită, un declanșator diferit și un răspuns diferit la singura întrebare care contează: ce se întâmplă dacă nu îl plătești.

Ce cumperi de fapt cu o taxă de rezervare

O taxă de rezervare a unei companii aeriene este un cost pentru un canal de distribuție, nu pentru transport. Apare atunci când un bilet este vândut printr-un call center, o casă de bilete la aeroport sau un agent terț, în loc de site-ul propriu al companiei aeriene. Taxa acoperă costul acelui canal: timpul personalului, procesarea plății și, în unele cazuri, un comision plătit agentului. Nu este o taxă guvernamentală și nu este o suprataxă de combustibil, deși este adesea afișată alături de acestea.

Poziția legală variază în funcție de jurisdicție. În Uniunea Europeană, Regulamentul 1008/2008 Articolul 23 cere ca prețul final să includă toate componentele inevitabile și previzibile, iar suplimentele opționale să fie comunicate clar la începutul rezervării. O taxă de rezervare care este inevitabilă pentru un anumit canal trebuie, prin urmare, inclusă în tariful afișat, nu adăugată ulterior. În Statele Unite, regula Departamentului Transporturilor privind publicitatea tarifului complet (14 CFR 399.84) cere ca prețul total să fie cifra cea mai proeminentă, dar nu interzice taxele separate atâta timp cât sunt dezvăluite înainte de achiziție.

Testul practic este dacă taxa este evitabilă. Dacă același bilet poate fi cumpărat de pe site-ul companiei aeriene fără taxă, taxa este opțională în esență, chiar dacă este obligatorie pentru acel canal particular. Dacă compania aeriană nu oferă niciun canal online, sau dacă taxa se aplică tuturor canalelor, taxa este inevitabilă și ar fi trebuit să fie inclusă în prețul afișat conform regulilor UE. În orice caz, taxa nu este o taxă guvernamentală și nu este rambursabilă atunci când biletul este rambursat, cu excepția cazului în care condițiile de transport ale companiei aeriene prevăd altfel.

Comisioane de card: unde sunt încă legale

Un comision de card de credit pentru un zbor este o suprataxă pentru utilizarea unei anumite metode de plată. Regulile diferă puternic în funcție de regiune.

În Uniunea Europeană, Directiva privind serviciile de plată 2 (PSD2) și Regulamentul privind comisioanele interbancare (2015/751) interzic suprataxarea pentru cardurile de debit sau credit ale consumatorilor, atât pentru plățile interne, cât și pentru cele transfrontaliere. Un comerciant nu poate adăuga o taxă doar pentru că cardul este un card de credit sau pentru că a fost emis în altă țară. Suprataxarea este încă permisă pentru cardurile comerciale (carduri de credit de afaceri) și pentru metodele de plată neacoperite de regulament, cum ar fi unele portofele digitale sau transferuri bancare.

În Statele Unite, suprataxarea este permisă în majoritatea statelor, dar este supusă regulilor rețelelor de carduri și legislației statale. Visa și Mastercard permit suprataxarea până la 4% din tranzacție, cu condiția ca comerciantul să notifice rețelele și să dezvăluie suprataxa la punctul de vânzare și pe chitanță. Unele state, inclusiv Connecticut, Massachusetts și New York, restricționează sau interzic suprataxarea. Departamentul Transporturilor din SUA nu reglementează direct comisioanele de card, dar regula sa privind publicitatea tarifului complet cere ca orice suprataxă să fie dezvăluită înainte de achiziție.

În Regatul Unit, Regulamentele privind drepturile consumatorilor (suprataxe de plată) din 2012 au interzis suprataxele pentru majoritatea metodelor de plată, inclusiv cardurile de credit și debit, din ianuarie 2018. Un comerciant poate totuși percepe o taxă pentru o metodă de plată care îl costă mai mult decât un card, cum ar fi un transfer bancar, dar taxa trebuie să reflecte costul real.

Conversia valutară: cea mai comună pierdere evitabilă

Când o companie aeriană are sediul în afara țării tale, sau când procesatorul său de plăți are, prețul poate fi cotat într-o valută străină. Emitentul cardului tău va converti acea sumă în moneda ta la propriul curs de schimb, care este de obicei aproape de cursul interbancar plus o marjă mică (de obicei 0–3%).

Alternativ, comerciantul sau procesatorul său de plăți poate oferi să convertească suma pentru tine, prezentând prețul în moneda ta la plată. Aceasta este conversia valutară dinamică (DCC). Cursul utilizat pentru DCC este stabilit de comerciant sau de procesatorul său, nu de emitentul cardului tău, și include de obicei o marjă de 3–10% peste cursul interbancar. Marja nu este întotdeauna dezvăluită ca o linie separată; este încorporată în cursul de schimb.

Regula este simplă: plătește întotdeauna în moneda comerciantului. Dacă compania aeriană are sediul în zona euro, plătește în euro. Dacă are sediul în Regatul Unit, plătește în lire sterline. Dacă plătești în moneda ta, accepți cursul de schimb al comerciantului, care este aproape întotdeauna mai rău decât cel al emitentului cardului tău. Singura excepție este dacă emitentul cardului tău percepe o taxă pentru tranzacții în valută care depășește marja DCC, ceea ce este rar pentru cardurile de consumator din UE și din ce în ce mai rar în SUA.

Calcul concret: de la tariful afișat la totalul real

Să presupunem că o tarifă este publicitată la 200 EUR de o companie aeriană din zona euro. Plătești cu un card de credit din SUA care nu are taxă pentru tranzacții în valută și o marjă de 0,5% peste cursul interbancar. Compania aeriană percepe o taxă de rezervare de 15 EUR pentru rezervările prin call center, dar același bilet este disponibil online fără taxă. La plată, procesatorul de plăți oferă să te factureze în USD la un curs de 1,10 USD/EUR, în timp ce cursul interbancar este de 1,15 USD/EUR.

Pasul 1: Tarif de bază în EUR
200 EUR

Pasul 2: Adaugă taxa de rezervare (dacă rezervi prin telefon)
200 + 15 = 215 EUR

Pasul 3: Alege moneda de plată
Opțiunea A: Plătește în EUR (moneda comerciantului)
Opțiunea B: Plătește în USD (conversie valutară dinamică)

Pasul 4: Convertește în USD
Opțiunea A: 215 EUR × 1,15 USD/EUR = 247,25 USD
Opțiunea B: 215 EUR × 1,10 USD/EUR = 236,50 USD

Pasul 5: Adaugă marja emitentului cardului (doar Opțiunea A)
247,25 USD × 1,005 = 248,49 USD

Pasul 6: Compară totalurile
Opțiunea A: 248,49 USD
Opțiunea B: 236,50 USD

Pasul 7: Observă marja DCC
Curs DCC (1,10) vs. interbancar (1,15) = cu 4,35% mai rău
Chiar și cu marja cardului, Opțiunea A este mai ieftină cu 11,99 USD

În acest exemplu, plata în moneda comerciantului economisește 11,99 USD, sau aproximativ 4,8% din total. Taxa de rezervare, dacă este plătită, adaugă 15 EUR, sau aproximativ 7,5% din tariful de bază. Ambele sunt evitabile: taxa de rezervare prin utilizarea canalului online, marja DCC prin selectarea monedei comerciantului.

De ce totalul se schimbă la plată

Pagina de plată este locul unde structura de costuri a comerciantului devine vizibilă. O tarifă publicitată la 200 EUR poate fi vândută printr-un canal care costă compania aeriană 15 EUR, procesată printr-un card care costă 1,5% și convertită la un curs care costă 4%. Fiecare dintre aceste costuri este fie transmis ca o linie separată, fie încorporat în preț. Site-ul propriu al companiei aeriene poate avea costuri mai mici decât un call center, iar o plată directă cu cardul în moneda comerciantului poate avea costuri mai mici decât o tranzacție DCC.

Regula UE privind publicitatea tarifului complet cere ca prețul final să fie afișat de la început, dar se aplică tarifului în sine, nu extraopțiunilor. O taxă de rezervare care este evitabilă online este o extraopțiune. Un comision de card interzis de PSD2 nu ar trebui să apară deloc pentru cardurile de consumator. O marjă DCC nu este o taxă, ci un curs de schimb și nu este acoperită de regula tarifului complet.

Ce greșesc oamenii

Cea mai comună greșeală este să tratezi totalul de la plată ca prețul companiei aeriene. Nu este. Este suma dintre prețul companiei aeriene, costul canalului de distribuție, costul procesatorului de plăți și marja de conversie valutară. Fiecare dintre acestea poate fi separat și, în multe cazuri, evitat.

O a doua greșeală este să presupui că un comision de card de credit este întotdeauna ilegal. În UE, este ilegal pentru cardurile de consumator, dar nu pentru cardurile comerciale. În SUA, este legal în majoritatea statelor, dar supus regulilor de rețea și legislației statale. Condiția care schimbă răspunsul este tipul cardului și jurisdicția, nu compania aeriană.

O a treia greșeală este să accepți conversia valutară dinamică pentru că pare mai convenabilă. Confortul este real: suma este afișată în moneda ta și știi cât vei plăti. Dar cursul este stabilit de comerciant, nu de emitentul cardului tău, iar marja este de obicei 3–10%. Singura dată când DCC este mai ieftină este când taxa pentru tranzacții în valută a emitentului cardului tău depășește marja DCC, ceea ce este rar pentru cardurile de consumator din UE și din ce în ce mai rar în SUA.

O a patra greșeală este să presupui că o taxă de rezervare este o taxă guvernamentală. Nu este. Este un cost pentru un canal de distribuție și este adesea evitabilă prin rezervarea online. Dacă compania aeriană nu oferă niciun canal online, sau dacă taxa se aplică tuturor canalelor, taxa este inevitabilă și ar fi trebuit să fie inclusă în prețul afișat conform regulilor UE.

Testul la care ar trebui supus fiecare cost suplimentar

Înainte de a plăti orice cost care apare între rezultatul căutării și ecranul de plată, întreabă-te ce s-ar întâmpla dacă nu l-ai cumpăra. Dacă răspunsul este că ai avea totuși un bilet, costul este opțional și ar trebui evitat dacă este posibil. Dacă răspunsul este că nu ai avea un bilet, costul face parte din tarif și ar fi trebuit să fie dezvăluit de la început.

O taxă de rezervare pentru o rezervare prin call center este evitabilă dacă compania aeriană oferă un canal online. Un comision de card pentru un card de credit de consumator este evitabil în UE pentru că este interzis. O marjă DCC este evitabilă plătind în moneda comerciantului. În fiecare caz, condiția care schimbă cifra este canalul, tipul cardului sau moneda pe care o alegi.